Prezenta clorului in apa potabila

by / miercuri, 05 martie 2014 / Published in Articole

Datorita puternicei sale tendinte de combinare clorul nu se intalneste in stare pura, ci se gaseste in general sub forma de sare (clorura de sodiu) dar si saruri pe baza de potasiu, magneziu si calciu. In conditii de laborator clorul pur este un gaz de culoare verde-galbuie cu miros patrunzator.

Fiind un puternic oxidant este folosit ca dezinfectant in procesul de purificare al apei potabile. Mai este utilizat la dezinfectarea apei in bazinele de inot, ca dezinfectant general si ca decolorant. Clorul este prezent in aproape toate produsele pe care le folosim: farmaceutice, plastice, agrochimice, solventi, textile, vopsele, etc.

Clorul in organismul uman

15 elemente chimice compun 99,5% din corpul uman iar clorul este al 10-lea ca si concentratie. Principala sursa de clor pentru organism este sarea de bucatarie (clorura de sodiu). Aceasta are rolul de a regla presiunea osmotica in tesuturi si celule si se afla la baza sintetizarii acidului clorhidric in stomac (necesar digestiei).

Clorurile reprezinta aproximativ 0.15% din masa organismului uman si se gasesc, in general, in fluidele extracelulare. Doar 15% din clorurile din organism se gasesc in interiorul celulelor si cea mai mare cantitate se gaseste in hematii (globulele rosii).

Deficienta de clor este foarte rar intalnita, dar poate fi produsa de diuretice, diaree, transpiratie abundenta, afectiuni ale rinichilor etc. Hidratarea corespunzatoare poate ajuta la pastrarea nivelului de clor din organism.

Lipsa acestuia poate produce dureri de cap, eliminarea potasiului din organism, convulsii si spasme musculare. Formulele pentru copii, ce nu contin clor pot duce la problemele de mai sus, dar acestea dispar dupa ce acesta este reintrodus in alimentatie.

Clorurile in exces pot produce probleme in ceea ce priveste retentia fluidelor, tensiunea arteriala si buna functionarea a inimii.

Utilizarea clorului in tratarea apei

Pentru prima oara, in anul 1850 hipocloritul a fost folosit ca si dezinfectant pentru reteaua de alimentare cu apa potabila a Londrei in urma unei epidemii de holera. In 1908 New Jersey si Chicago au fost primele orase americane care au utilizat clorul pentru a furniza o apa potabila sigura.
Clorinarea este singura metoda de dezinfectare a apei potabile care asigura o protectie continua, pe tot parcursul sistemului de distributie, incepand de la statia de purificare pana la robinetul consumatorului.

Sterilizarea cu clor

  • Bacilul tific si colibacilii sunt distrusi foarte repede, chiar mai repede decat germenii nepatogeni. In solutiile apoase de clor, se formeaza acid hipocloros, care se descompune usor in HCl antiseptic si O2 oxidant.
  • Puterea de sterilizare a clorului scade in mediu bazic: apele cu pH > 7 tratate cu 0,2 Cl2/m3, dupa 3 minute, mai contin inca 40% din numarul initial al colibacililor. Temperatura favorizeaza puterea de sterilizare a clorului, in timp ce turbiditatea o diminueaza.

Cantitati prea mici de clor, creeaza pericolul reviviscentei  (mai ales pentru apele cu pH > 7); microbii atacati numai partial, se debaraseaza de portiunea atinsa si isi refac celula dupa un timp oarecare.

Excesul de clor provoaca o serie de dezagremente. Apa capata miros si gust neplacut, datorita fie prezentei urmelor de gudroane si de fenoli (care trec usor in clorofenoli cu miros foarte neplacut), fie prezentei compusilor solubili de Fe si Mn, care trec in FeCl3 si MnCl3 (usor hidrolizabile, cu formarea precipitatelor hidroxizilor respectivi) dand apei un gust metalic. Apele supuse clorurarii vor fi deci in prealabil aerate si filtrate. Apele colorate – datorita humatilor si altor substante organice – pentru decolorare vor fi tratate cu o anumita cantitate de clor, inainte de filtrare.

Supraclorurarea apelor este indicata in cazul cand apele contin diverse microorganisme vegetale si animale, care nu pot fi distruse decat printr-un exces variabil de clor peste dozele (0,1-0,3 mg clor/litru) necesare distrugerii microbilor patogeni. Excesul de clor necesar se apreciaza adaugand probei de apa, cantitati crescande de clor, pana cand cantitatea de clor, dozata dupa 1 minut, va fi aproape identica cu rezultatul dozarii dupa 5 minute.

Pericolele date de prezenta clorului in apa

Clorul in sine, daca este mentinut il limitele admise nu prezinta niciun fel de pericol, dar in atentia cadrelor medicale si a oamenilor de stiinta au intrat cu precadere anumite elemente conexe tratarii apei cu clor si anume niste rezultanti nocivi, denumiti trihalometani sau subprodusi ai clorului.

Subprodusii clorului sunt acele substante care rezulta din reactia clorului cu materiile organice, poluantii si chiar materialele care compun sistemul de transport. Oamenii de stiinta sunt de acord ca acestia sunt foarte daunatori sanatatii si sunt cancerigeni.

Pentru eliminarea acestora si asigurarea sanatatii tale, cea mai simpla si sigura solutie este folosirea filtrelor de purificare a apei potabile casnice.

Lasă un răspuns

TOP